Violonistul!!

Statie de metrou in Washington DC , o dimineata de ianuarie geroasa.

 El canta 6 piese de Bach timp de 45 de minute.

 In acest interval de timp cam 2000 de persoane trec prin statie, marea majoritate in drum spre serviciu.

Dupa 3 minute o femeie in varsta observa ca cineva canta la vioara, isi rareste pasii, sta o clipa apoi pleaca.

Dupa 4 minute violonistul primeste primul dolar: o femeie lasa banii fara sa se opreasca si pleaca.

 Trec 6 minute, un tanar se sprijina de zid, asculta putin, se uita la ceas si pleaca mai departe.

Dupa 10 minute: un baietel de 3 ani se opreste in timp ce mama il trage mai departe. Aceeasi situati s-a intamplat cu mai multi copii, de fiecare data parintii nelasandu-i sa asculte.

 Se scurg 45 de minute cantate. Doar 6 persoane s-au oprit si au stat putin sa-l asculte. 20 i-au dat bani dar au continuat sa mearga. Violonistul a strans 32 dolari.

Dupa o ora, s-a lasat linistea.

 Nimeni nu a observat, nimeni nu a aplaudat.

O singura persoana l-a recunoscut. Violonistul era nimeni altul decat Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni din lume. A cantat unele dintre cele mai dificile piese muzicale, cu o vioara de 3.5 milioane de dolari. Cu doua zile inainte Joshua Bell a cantat in Boston cu casa inchisa, biletul fiind in jur de 100 dolari. Asta este o poveste reala. Interpretarea lui Joshua Bell intr-o statie de metrou a fost parte dintr-un experiment social organizat de Washington Post despre perceptiile, gusturile si prioritatile oamenilor.

S-a pus intrebarea: intr-o locatie obisnuita, la o ora neadecvata, observam frumusetea? Ne oprim sa o apreciem? Recunoastem un talent intr-un context neasteptat?..

Una dintre concluziile pe care le putem trage ar fi urmatoarea: Daca nu avem o clipa sa ne oprim si sa ascultam unul dintre cei mai buni violonisti din lume cantand unele dintre cele mai frumoase melodii la unul dintre cele mai scumpe instrumente…cate alte lucruri frumoase pierdem?