Visez la o poveste de iarna. Ah, ce-mi place cind ninge, cand fulgii indrazneti se aseaza...pe nasuc, gene,obraji, haine-dupa se topesc parca nici nu au fost...si putin frig, se poate si mai mult. Imi este dor de iarna de altadata: totul in jur ascuns intr-o mantie alba de zapada, geamuri desenate cu povestea Iernii, casute luminate cu luminite colorate de sarbatori, oameni pe strada zimbind, copii galagiosi cu rosu in obraj dindu-se cu saniuta, focul in soba. In noapte toti ascunsi in casa si totul in jur sclipeste, liniste deplina ce da un sentiment deplin de pace si liniste.
Iarna, in viziunea mea, este medicul naturii...parca o vad asezata la un birou din ghiata cum scrie recete pentru campuri, paduri, livezi, ursi, etc.- odihna in decurs de cel putin 3 luni in patuc acoperiti cu plapuma din zapada, contra virusilor putin ger.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu